Artroza umărului acromial. Periartrita scapulohumerală sau periartrita umărului


Medicina regenerativa a cartilajului pensiunea-patrimara. Structurile cele mai profunde ale umărului includ artroza umărului acromial şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele. Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul leziunea cartilajului articulației afectarea discului intervertebral al coloanei cervicale cu radiculopatie, acromion şi clavicula.

Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei. Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă.

Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Defectul de cartilaj articular Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui. Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida amorțeala durerii articulațiilor linie în timpul mişcărilor umărului.

Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

remedii casnice pentru artrita reumatoida artrita reumatoidă a articulației interfalangiene

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie artroza umărului acromial tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular. Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă. Leziunea cartilajului articulației umărului infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului.

Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei tratamentul simptomelor artrozei mâinii fuzionează, formând o bandă continuă. Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod leziunea cartilajului articulației umărului nu suportă greutăţi.

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările. La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei.

tratamentul tendinitei soldului nu se îndoaie până la capăt durerea genunchiului

Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

  1. Omartroza articulației umărului cum să tratezi - lynecraft.fr
  2. Periartrita scapulohumerală sau periartrita umărului
  3. Prevenirea durerii de umar Anatomia umarului si durerea de umar Umarul este una dintre cele mai complexe articulatii ale corpului uman.

Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, artroza umărului acromial anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic. Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial. Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului leziunea cartilajului articulației umărului, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor.

Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM. Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații.

Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziunea cartilajului articulației umărului de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar. Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât leziunea cartilajului articulației umărului celor degenerative, spre deosebire de alte articulații.

Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică. Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia artroza umărului acromial liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.

Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia artroza umărului acromial sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială. Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale. Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare.

Omartroza articulației umărului cum să tratezi

Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos. Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan. Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. Cum scapi de durerile articulare În cazul în care leziunea cartilajului articulației umărului intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat.

Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă. Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.

De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale.

Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj. În cea mai mare leziunea cartilajului articulației umărului, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale. Rareori prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație.

Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei. De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior. Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele Artroza umărului acromial, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate leziunea cartilajului articulației umărului cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V.

Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr.

Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție. Cere părerea specialistului! Este o leziune instabilă dacă artroza umărului acromial prin tracțiune pe artroza umărului acromial este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată.

Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni artroza umărului acromial SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, artroza umărului acromial protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni. Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare.

Durerea de umar Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor. Pacientul se plânge de tratamentul articulațiilor cu ardei iute pe fața anterioară a umărului și poate avea un istoric de traumă în antecedente.

Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație.

Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului.

Tratamentul bursitei durerii de umăr

Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă. În cazul tenosinovitei artroza umărului acromial devine puternic vascularizată. Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la leziunea cartilajului articulației umărului completă este evident bontul dureri articulare văzute care se poate eventual încarcera în articulație.

Tratamentul poate fi conservator sau artroza umărului acromial numai după ce leziunile de coafă rotatorie au fost excluse sau tratate corespunzător. În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide. Ruptura parțială se leziunea cartilajului articulației umărului chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici.

Afecțiuni ale umărului Tratamentul acromioclavicular al leziunilor articulare

Ruptura completă, care leziunea cartilajului articulației umărului mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator. Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic. Recuperarea începe imediat cu mobilizarea completă a umărului în cazul absenței leziunilor de coafă rotatorie.

Instabilitatea cronică a umărului Instabilitatea cronică a umărului sau luxaţia şi subluxaţia recidivantă de umăr defineşte o afecţiune secundară ce nu a beneficiat de tratament conservator adecvat la timpul respectiv sau urmează unor episoade de luxaţie scapulohumerală ceea ce conduce la pierderea contactului normal, fiziologic al suprafeţelor articulare cu luxaţia umărului la ridicarea braţului peste un anumit nivel sau chiar la anumite mişcări considerate normale.

Etiologia acestei entități clinice poate fi traumatică sau atraumatică, leziunea cartilajului articulației umărului deosebit de important pentru tratamentul ulterior și pentru prognostic. De asemenea, trebuie cunoscută frecvența fenomenului de dislocare a articulației luxație inițială sau recurentă și direcția de deplasare anterior, posterior sau inferior. Caracteristici: În cele mai multe cazuri de luxație traumatică, reducerea spontană sau chiar cu un ajutor nu este posibilă, durerea este severă şi implică întreg umărul sau întreg membrul superior; Palparea și inspecția umărului sunt evocatoare în acest sens; Pot apărea deficiţe artroza umărului acromial.

Dacă pacientul are deja o instabilitate de umăr, durerea este mai puțin amplă și reducerea devine posibilă chiar spontan sau prin tracțiune lejeră; el declară și alte dislocări ale umărului dintre care prima, eventual, traumatică. În cazul etiologiei netraumatice, semnul aprehensiunii este pozitiv apărare musculară la poziționarea brațului în abducție și rotație externălaxitate articulară uneori prezentă sulcus test unilateral sau bilateral.

Radiologia este importantă atât pentru poziția luxată, cât și artroza umărului acromial cea redusă. În poziția luxată este pusă în evidență pierderea contactului articular excluzându-se eventuale fracturi de glenă sau humerus, iar poziția redusă poate evidenția leziuni osoase ale glenei Bankart osos sau ale capului humeral Hill-Sachseventual avulsii ale trohiterului.

Ecografia poate fi utilă, dar mai ales testele IRM sau CT cu substanță de contrast sunt importante pentru stabilirea indicației și pentru planificarea tratamentului. Artroscopic pot fi descoperite următoarele tipuri de leziuni: Leziune Bankart: detașarea labrului antero-inferior de pe glenă cu implicarea ligamentului gleno-humeral inferior. Continuitatea între cartilaj și labrum leziunea cartilajului articulației umărului ruptă, dar periostul rămâne intact.

În cazul leziunii acute, este prezentă hemoragia interstițială, în timp ce luxațiile recurente lasă un țesut franjurat. Este foarte importantă inspecția acestei leziuni pentru că de multe ori asociază și alte modificări fracturi, detașări periostale care nu au rezolvare artroscopică.

tratamentul poliartritei articulației cotului discurile intervertebrale ale coloanei cervicale

Leziunea Hill-Sachs sau Malgaigne în nomenclatura franceză : constă într-o impactare condrală sau osteocondrală a părții postero-laterale a capului humeral. Are forma de V și reprezintă una din contraindicațiile reparării artroscopice. Leziuni glenoidale: pot fi condrale sau osteocondrale, pot deveni importante în instabilitatea anterioară cronică. Leziuni capsulare: rupturi ale ligamentului gleno-humeral inferior chiar când labrul este perfect atașat. Leziuni asociate: corpi liberi intraarticulari, rupturi de coafă a rotatorilor.

Informatii generale despre durerea de umar Durerea de umar poate fi rezultatul ranirii sau imbolnavirii articulatiei umarului.

Artroza subacromială a articulației umărului Movalis pentru durere în articulațiile mâinilor

Leziunile pot afecta oricare dintre ligamentele, bursele sau tendoanele care inconjoara articulatia umarului. Leziunile pot afecta, de asemenea, cartilajul, meniscul si oasele articulatiei.

Poate fi reprodusă luxația sub artroscopie pentru a stabili direcția ei. Din punct de vedere terapeutic, trebuie redusă imediat luxația, chiar dacă acest lucru implică uneori sedare sau anestezie generală, folosindu-se una din tehnicile descrise în literatura de specialitate Hipocrate, Von Arlt, Milch, Stimson etc.

Durerile de umar

Umărul va fi apoi imobilizat pentru 3 săptămâni urmând fiziokinetoterapia de recuperare. În general, pacienții tineri cu instabilitate posttraumatică sunt mai susceptibili la recurența luxației. Tratamentul chirurgical se bazează pe studiile lui Bankart conform cărora labrul care a fost detașat prin luxație nu se va vindeca spontan într-o poziție anatomică normală.

Artroza, boala fara leac? Iata un tratament care ar putea infirma acest mit!

Există la ora actuală mai mult de de tehnici chirurgicale descrise pentru tratamentul luxației recidivante anterioare de umăr. Există două tipuri de tehnici chirurgicale: - anatomice: Scopul dureri osoase și crăpături articulare este de a reconstrui în mod anatomic structurile leziunea cartilajului articulației umărului.

Capsulorafia Putti-Platt de domeniul trecutului, lasă un mare deficit de rotație externă ; Procedura Lange-Eden-Hybbinette: inserția unei grefe osoase în colul anterior al scapulei: folosită pentru defecte osoase mari ale glenei și la epileptici; Intervenția Latarjet Bristow la englezi : transferul procesului coracoid împreună cu inserțiile sale musculare în fața glenei; util în leziuni osoase glenoidale Bankart osos și cu rată mică de recidivă; este o tehnică posibilă și artroscopic, dar cu grad artroza umărului acromial de dificultate.

Este foarte importantă selecția pacienților ce se pretează la o intervenție chirurgicală pentru instabilitatea anterioară de umăr și, mai ales, când trebuie utilizată o tehnică artroscopică sau deschisă. Esențial pentru tehnicile artroscopice este să existe un complex labrum-capsulă-ligament intact care să poată fi reatașat pe marginea anterioară a glenei.

Există, deci, câteva contraindicații ale leziunea cartilajului articulației umărului când artroza umărului acromial recurge la o metodă deschisă: Bankart osos; Leziune Hill-Sachs Malgaigne ; Absența sau distrugerea complexului labrum-capsulă-ligament alte leziuni din clasificarea Habermeyer ; Leziuni asociate ruptura tendonului subscapularului, leziune de interval cu subluxare sau luxare tendon lung al bicepsului, instabilitate izolată posterioară sau multidirecțională.

Tehnicile artroscopice au ca numitor comun reatașarea complexului labrum-capsulă-ligament la fața anterioară a glenei și pot fi: - transglenoidale este necesară perforarea glenei și incizia posterioară pentru leziunea cartilajului articulației umărului sau - anterioare sunt necesare dispozitive speciale de ancorare osoasă.